Am reusit ca sa suspin…

 E apa limpede ce curge,
la tine in tara divina,
tu, n-ai prieten, n-ai vreo vina
ca dorul de pamant te scurge…
E dorul ce nu doarme niciodat`
e visul c-ai plecat si l-ai lasat,
e tot ce simti tu cate`odat`
e tot ce-n zori, n-ai terminat…
Ai ratacit prin lume, departe,
te-ai ravasit cu toata firea,
acolo in apus, acol` se poate
acolo ti-a gasit si regasirea…
Ai incercat sa meditezi in nopti,
familiei sa-i mearga bine,
acum incerci ca sa-i revezi pe toti,
sa ii asezi pe langa tine…
Ai reusit, toti iti zambeasc…
doar amintirea de pamant te seaca,
acolo-n cimitir, lacrimi te-nneaca,
…sub cruci, sunt cei ce te iubesc!
Am reusit ca sa suspin…
intr-o trista primavara,
cand pe alocuri, spin cu spin…
m-au consemnat intro cascioara,
La cimitir vin multi, din ani in pasti,
pun flori si lumanari si lamaite,
acolo`n an, simti ca plutesti,
de iubire, lumanari, si odaite…
O zi pe an, sau un concediu…
nu poate sa-ti aline supararea,
dar ..asta e, gara, cararea…
la cei ce-n dor au un compendiu,
Si chiar daca glumesc cu viiata..
morala doare, ca o lasi in vant,
Iubirea celor ce-s acu`n pamant,
e ca arpegiul unui mosorel cu ata…
Toti simtim ce ne e bine, toti traim,
in lumea asta, risipiti pe valuri,
ne bate valul, in nisip robim…
incorsetati in diferite…idealuri!
Va las sa meditati, voi cei plecati,
ca noi…ne-am hodinit tot asteptand,
suvoi de lacrimi, azi pledand…
asteptandu-va ca niste ..tolerati!
Ne bucuram ca voi ati reusit, in viiata,
prin neuitare ne-ati revigorat,
simtim ca totul e un ghem cu ata,
…de cei mai multi din voi, uitat!
Silabe mai avem cand ne rugam
silabe mai avem prin plans in noi,
si pensia ravnita, primita de eroi,
n-o mai primim cat inca asteptam…

Ciurtin Tavi

N-am crezut niciodata ca ce am vizionat in vis, va fi permanent lege pentru mine... as fi isteric sa cred, ca, chiar eu pot sa-mi duc neputinta atat de mult sa cred ca eu... nu mai stiu sa glumesc, cu el, cu ea, cu tine, si in ultimul rand... cu mine... stii ce as vrea? ca eu nu stiu.... ma catar doar pe o dorinta, fumeganda-n mintea mea, asa, apucata de un ciucur ca un vis.... un vis legitim, nu unul....labartit din memoria somnului, ca... ultima discutie cu tine! hai, pa... ma duc sa-mi mustruluiesc, speranta de-a avea curajul sa revina la suprafata inaintea zorilor .