Am reusit ca sa suspin…
E apa limpede ce curge,
la tine in tara divina,
tu, n-ai prieten, n-ai vreo vina
ca dorul de pamant te scurge…
E dorul ce nu doarme niciodat`
e visul c-ai plecat si l-ai lasat,
e tot ce simti tu cate`odat`
e tot ce-n zori, n-ai terminat…
Ai ratacit prin lume, departe,
te-ai ravasit cu toata firea,
acolo in apus, acol` se poate
acolo ti-a gasit si regasirea…
Ai incercat sa meditezi in nopti,
familiei sa-i mearga bine,
acum incerci ca sa-i revezi pe toti,
sa ii asezi pe langa tine…
Ai reusit, toti iti zambeasc…
doar amintirea de pamant te seaca,
acolo-n cimitir, lacrimi te-nneaca,
…sub cruci, sunt cei ce te iubesc!
Am reusit ca sa suspin…
intr-o trista primavara,
cand pe alocuri, spin cu spin…
m-au consemnat intro cascioara,
La cimitir vin multi, din ani in pasti,
pun flori si lumanari si lamaite,
acolo`n an, simti ca plutesti,
de iubire, lumanari, si odaite…
O zi pe an, sau un concediu…
nu poate sa-ti aline supararea,
dar ..asta e, gara, cararea…
la cei ce-n dor au un compendiu,
Si chiar daca glumesc cu viiata..
morala doare, ca o lasi in vant,
Iubirea celor ce-s acu`n pamant,
e ca arpegiul unui mosorel cu ata…
Toti simtim ce ne e bine, toti traim,
in lumea asta, risipiti pe valuri,
ne bate valul, in nisip robim…
incorsetati in diferite…idealuri!
Va las sa meditati, voi cei plecati,
ca noi…ne-am hodinit tot asteptand,
suvoi de lacrimi, azi pledand…
asteptandu-va ca niste ..tolerati!
Ne bucuram ca voi ati reusit, in viiata,
prin neuitare ne-ati revigorat,
simtim ca totul e un ghem cu ata,
…de cei mai multi din voi, uitat!
Silabe mai avem cand ne rugam
silabe mai avem prin plans in noi,
si pensia ravnita, primita de eroi,
n-o mai primim cat inca asteptam…