Atat as vrea…

Atat as vrea…

Am incercat timid sa-mi iau revansa,
timid, timid am fost mereu,
dar luptandu-ma cu sansa,
pe tine te-am pierdut la greu.

In viata asta exra`uterina,
calvarul a-nceput de la-nceput,
si nu mi-ai dat macar o sansa…
sa o iau cum as fi vrut…

Plangeam adesea fara vina
plangeam cum nu era firesc.
m-am dumirit, ca tineretea,
erau precara, doar un test…

Am colindat multe epave, zau
in portul meu, ascuns in vremi,
voiam sa imi gasesc resursa,
sa-not, sa vaslesc cum vreau eu.

Dar n-am avut multe sperante,
doar pescarusi cu zborul lin,
aveam catarge ridicate,
sa-ndur o mare pe senin.

Pustiul se lasa in urma mea…
dependent de dor de casa,
tremuram, oftam, prin viata grea,
indepartarea ce e tot mai deasa.

Va intreb pe voi ce haiduciti,
plecati de mult de-acasa,,
nu vi se pare ca muriti,
de-atea ori, si nu va pasa?

Si ma intreb, si nu voi mai razbate,
ce m-a facut sa plec in lume,
de ce origini am pierdut, anume
cu aripi largi, zidite-n spate?

As vrea pustiul sa se -ntoarca-n sat,
as vrea pe mama la fantana,
as vrea de-i tremura o mana,
sa-mbatraneasca langa-al ei barbat…

Ma doare sufletul gandind,
c-a-mbatranit, de ce-i bolnava?
in caiet eu rasfoind, citind
sa dau de mama, la intrarea mea, pe strada…

Sunt multe reazeme pe drum,
sunt multe porti boltite,
dar toate insa-s pironite,
…. as vrea pe mama sa o vad acum!

Da-mi Doamne o mistrie sa cladesc,
cetati cu multe chilioare,
acolo-n multe dormitoare,
pe mama draga s-o gasesc!

Nu cer nimic, eu doar platesc,
in viata tot mereu,
pe mama s-o recuperez
imi vine tot mai greu…

Da-mi Domne, da-mi ce iti cersesc,
adu-mi pe mama mea acasa,
ma rog la Tine, te iubesc,
reda-mi viata frumoasa…