Autor: Ciurtin Tavi

Am uitat şi nu ştiu pe unde am umblat pe cine am botezat şi-am cununat, îmi număr clipele şi stau

O apă se durigă tot la vale peste pietre în cascade curg duioase lacrimi… care pe omeți mi se prăvale!

In seri tarzi cand luna mai razbate, pe cerul plin de stele, fumigene… doar tu iubire, inca poti strabate… spre

Măicuță sfîntă, te așază, lîngă mine îți cerșesc, dorul meu îl priveghează, știi că tare îl iubesc. Ține-l în brațele

Prin parc ne huzuram deschisi la depravare, aceiasi tinerei din umbra de granit, nu mai simteam nimic nimic ce ne

 În sufletul pustiu, ce ma-ncorseteaza, sta ca un strateg, visul ce-mi veghează, la poale de munte, o zonă de pământ,

 E apa limpede ce curge, la tine in tara divina, tu, n-ai prieten, n-ai vreo vina ca dorul de pamant

Sa plec in lume, tare azi ma roade, sa vad tufisul verde carpatin, sa simt verdeata sub picioare, si cerul

Dumnezeu, in fiecare dimineata, imi face, visul-noptii, scrum, …am un privilegiu, sa traiesc, povara nu e grea, dar mi-o asum!

Prea mulți îmi lipsesc, constat pe zi ce trece, și soarele mai mult în dor, se scaldă, ca un blestem