Biserica Sfântului Mormânt

În câteva articole precedente am parcurs o parte din pelerinajul prin Ierusalim și Drumul Crucii.

Creștinismul are la bază credința în Iisus cel înviat. De aceea mormântul Mântuiutorului este locul cel mai prețios pentru noi, creștinii. Locul a rămas cunoscut în memoria creștinilor și, fiind în afara incintei Ierusalimului din timpul revoltei iudaice a anului (66-70 d.H.), nu a fost distrus odată cu cetatea.

Sfânta împărăteasă Elena a ajuns la începutul sec IV în Ierusalim și a început amenajarea locurilor celor mai de preț pentru creștini adică peștera Nașterii și Sfântul Mormânt.

Evenimentele:

Iisus moare pe Cruce vinerea seara. Doi oameni de vază, Iosif din Arimateea și fariseul Nicodim, Îl coboară de pe Cruce, Îl așază pe o lespede de piatră la baza Golgotei, Îl ung cu aloe, Îl învelesc într-o pânză albă și Îl așează într-o grotă goală săpată în peretele de piatră moale din apropiere. O piatră mare este așezată la intrare. Câteva femei evlavioase privesc evenimentul petrecut în grabă. Soldați evrei din garda Templului sosesc să păzească mormântul ca să nu fure ucenicii trupul Domnului. Sâmbăta ce a urmat erau paștile iudeilor și nimeni nu se deplasează. Duminica dimineața, înainte de ivirea zorilor, mai multe femei credincioase se îndreaptă în momente diferite, nerăbdătoare, spre mormânt ca să continue ritualul de înmormântare. Dar Mormântul era gol. Iisus înviase, iar soldații primesc bani să spună că Iisus a fost furat. Însă femeile ce se întorc de la Mormânt sunt întâmpinate de Iisus cel înviat care le zice: bucurați-vă!. Apoi Iisus se arată la ucenicii săi încredințându-i de realitatea Învierii.

Locurile:

Sub coordonarea Sfintei Elena a fost excavat dealul din jurul Mormântului astfel că Mormântul a rămas ca o capelă în jurul și deasupra căreia a fost ridicată o cupolă imensă. Construcția continuă pe toată suprafața fostei cariere de piatră adăpostind deci locurile răstignirii, îngropării și chiar și cel unde fuseseră găsite cele 3 cruci. Deasupra Gorgotei tronează încă o cupolă, mai îngustă. Golgota este amenajată și ea cu pardoseală și scări de acces. La baza Golgotei este piatra ungerii, chiar în fața ușii principale de intrare.

O atenție aparte să acordăm acum Sfântului Mormânt. El are două încăperi. În prima se intră în picioare. Aici se află în mijloc o măsuță. Este piatra răsturnată la Înviere. Pe o ușă mică se intră ghemuit în încăperea unde a fost așezat Trupul Domnului. Peste piatra originală este așezată o lespede de marmură. Sâmbăta cea Mare, după-amiaza, se oficiază Vecernia duminicii învierii. Patriarhul ortodox al Ierusalimului intră în Sfântul Mormânt unde invariabil se petrece minunea unică. Din Mormant iese o lumină care aprinde vata de pe el. Patriarhiul ia cu mâinile goale focul, îl pune în cupă și iese ca să aprindă făcliile din jur. Emoția și bucuria sunt de nedescris. Sfânta lumină se răspândește cu repeziciune. Milioane de credincioși constată că flacăra nu arde câteva minute după care devine flacără obișnuită.

Ceea ce este greu de acceptat pentru cârcotași, este o certitudine și o mare bucurie pentru noi. Venirea Sfintei Lumini nu e singura minune de la Sf. Mormânt. Se mai întâmplă ceva mai presus de legile naturii. Piatra ungerii izvorăște din când în când un lichid uleios și extraordinar de înmiresmat. Am asistat personal la acest fenomen, și nu eram singurul care să observe. Piatra uscată începe din senin, fără intervenția cuiva, să scoată bobițe de mir, care devin tot mai mari până încep să curgă în crăpăturile pietrei. În scurt timp tot mirul este colectat de pelerini, fiecare cu ce are la îndemână.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *