Blajul un izvor…

 

Sunt lumânari aprinse
peste veacuri
luminează clipa de ieri
și clipa de azi
doar pavajul străzilor
înguste
mai păstrează
sudoarea și sîngele
neamului
meu
e scris pe tricolor
nemurire
e scris pe tricolor
iertare
e scris pe tricolor
vrednicie.
Bărnutiu zâmbește
un preot citește
istoria se repetă
târându-se pe caldarâmul
de piatră
al școliilor din Ardeal
un omagiu adus zeilor coborâți
în Mica Romă
treptele urcă spre fântână
domnișoarei
izvor de liniște și dorință.
doar tu Târnavă știi,
tu ai văzut
tu nu regreți…
patriotismul curge în apele tale
spre azi
mă-nchin ție izvor alb
condamnat să desparți
trecutul de prezent.

tunurile au amuțit demult
stindardul tresare
sub privirea copilăriei tale
privirea muncește
lacrimile curg
Tribunii privesc peste tine deal
al nemuririi
rădăcina teiului tău …
înfipt adânc
în speranță
zâmbește spre viitor
un luceafar a poposit și te-a salutat
cu dor și cu mirare
l-ai adoptat
redându-i speranța…

Ciurtin Tavi

N-am crezut niciodata ca ce am vizionat in vis, va fi permanent lege pentru mine... as fi isteric sa cred, ca, chiar eu pot sa-mi duc neputinta atat de mult sa cred ca eu... nu mai stiu sa glumesc, cu el, cu ea, cu tine, si in ultimul rand... cu mine... stii ce as vrea? ca eu nu stiu.... ma catar doar pe o dorinta, fumeganda-n mintea mea, asa, apucata de un ciucur ca un vis.... un vis legitim, nu unul....labartit din memoria somnului, ca... ultima discutie cu tine! hai, pa... ma duc sa-mi mustruluiesc, speranta de-a avea curajul sa revina la suprafata inaintea zorilor .