Arta

In seri tarzi cand luna mai razbate, pe cerul plin de stele, fumigene… doar tu iubire, inca poti strabate… spre

Măicuță sfîntă, te așază, lîngă mine îți cerșesc, dorul meu îl priveghează, știi că tare îl iubesc. Ține-l în brațele

Prin parc ne huzuram deschisi la depravare, aceiasi tinerei din umbra de granit, nu mai simteam nimic nimic ce ne

 E apa limpede ce curge, la tine in tara divina, tu, n-ai prieten, n-ai vreo vina ca dorul de pamant

Sa plec in lume, tare azi ma roade, sa vad tufisul verde carpatin, sa simt verdeata sub picioare, si cerul

Dumnezeu, in fiecare dimineata, imi face, visul-noptii, scrum, …am un privilegiu, sa traiesc, povara nu e grea, dar mi-o asum!

Dacă vreau să fiu, ce sunt, de e liber pe pamânt, dacă soarele în loc…ar sta, eu…din Blaj,n-aş mai pleca!

Cred în Dumnezeu, tu crezi? Nu-i alături ca să-l vezi Vezi doar răul ce-l suprimă Multora ce n-au vreo vină…

În seara când si cerul parca ne sfida ai stins lumina nopții peste noi când ploaia-n geam cu dor ne

Mă las să curg așa cum curge… viața asta și…Șontâc mă regăsesc în emisferă… aproape ca să fac… nimic! Că