Criza datoriilor externe lovește țările în curs de dezvoltare.
Toate țările au și datorii externe!
Majoritatea țărilor, mai bine zis toate țările au datorii externe. Așa de tare sunt complicate lucrurile, încât nimeni nu mai știe cui îi este îndatorat. Țările apelează la fondurile internaționale, unde operează tot felul de fonduri inclusiv fonduri private. Indiferent cine împrumută, scopul principal este obținerea unui profit cât mai mare. Țările, datorită proastei administrări și a dorinței de dezvoltare, ajung în situații în care au nevoie de ajutor.
Criza datoriilor din 1982!
Noi știm foarte bine cum am fost afectați de criza datoriilor externe din 1982. Cei care au prins perioada își amintesc cum, prin magazine, a început să bată tot mai tare vântul după 1982. Am ajuns atât de disperați încât s-au creat premisele schimbării regimului. Ceaușescu a devenit conștient de presiunea creditelor și din dorința de a restitui creditul și a elibera tara de deciziile impuse de creditori, a contribuit masiv la nemulțumirea populație, cu rezultatele pe care le știm cu toții.
Situația se repetă.
In aceste momente ne aflăm într-o situație mai gravă decât în 1982, datoria externă este de 20 ori mai mare, PIB-ul este crescut din pix, guvernăm cu un deficit excesiv de 6- 7 procente din PIB, balanța externă este deficitară, producția este cum este, dar, atenție, nu este producția noastră, doar munca prost plătită este a noastră, în orice moment fabricile se pot muta. Guvernanții noștri nu prea pot fi ajutați, Uniunea Europeană încearcă să le impună un deficit de 3% dar nu are cui. Ce înseamnă un deficit bugetar? Este suma care se cheltuie în plus față de veniturile obținute, sumă care se obține din împrumuturi! Atenție! Noi ca și țară nu mai putem plătii dobânda la creditele existente, dar ce facem? Cheltuim excesiv, creăm locuri noi de muncă la buget, ne împrumutăm pentru cheltuieli și ne împrumutăm și pentru plata dobânzilor creditelor existente.
