Dezamăgirile și deprimarea
Cine se amăgește, se dezamăgește. Adică atunci când omul își impune niște obiective sau are niște așteptări de la alții dar ele nu se realizează, este dezamăgit. Întâi s-a amăgit pentru că a dorit să se împlinească voia lui. Apoi simte dezamăgirea. Cine nu vrea să se amăgească și să fie dezamăgit, voia sa o corelează cu voia lui Dumnezeu, lasă posibilitatea ca Dumnezeu să îl îndrume în altă direcție.
Deci încrederea în Dumnezeu face deosebirea între dezamăgire și succes. Dezamăgirile și eșecurile duc la o tristețe mai profundă. Tristețea și deprimarea este o boală ascunsă care poate produce și simtome somatice încât omul caută la medici rezolvarea unor efecte ale stării sale sufletești.
Dar preocuparea creștinului pentru a dobândi harul divin duce la roadele enumerate de un om care a trecut și prin situații foarte neplăcute (bătut, umilit, nedreptățit, înfometat, naufragiat) dar care nu a renunțat la încrederea în Salvatorul său: Sf. Ap. Pavel. ,,Peste măsură am fost fost îngreuiați, încât nu mai nădăjduiam să mai scăpăm cu viață. Ci noi, în noi înșine, ne-am socotit ca osândiți la moarte, ca să nu ne punem încrederea în noi, ci în Dumnezeu, Cel ce înviază pe cei morți, Care ne-a izbăvit pe noi dintr-o moarte ca aceasta și ne izbăvește și în care nădăjduim că încă ne va mai izbăvi, ajutându-ne și voi cu rugăciunea pentru noi…”(II Cor. 1, 9-10)
Deci zice acel sfânt apostol: ,,roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția; împotrivova unora ca acestea nu este lege.” (Gal. 5, 22-23)