Doruri stivuite.
Ai plecat spre zări senine,
tu de fapt, le-ai selectat,
ne privind deloc în urmă,
tu pe mine m-ai uitat.
Ai ales o zi precisă,
ziua-n care pleci definitiv,
este ziua ce-ai ales-o,
nu-i nimic facultativ!!
Te-ai uitat discret în urmă,
ai văzut că ţi-am zâmbit,
şi prin prisma ta de fată,
ai ales ce-ai plănuit…
Multă ură port în suflet,
paşii tăi sunt neînvinşi,
eu mă mir şi nu te cred,
doar că paşii-s indecişi…
Nu privesc în urma ta,
n-am păreri, păreri rebele,
sunt adânc îndurerat,
… ai rupt visurile mele!
Te aştept? nu ştiu ce zic,
ai plecat în lumea mare,
aşteptam măcar să-mi dai,
doar o simplă-mbrăţişare!
Ai decis, e crezul tău…
ai plecat, mă bucur, n-am cuvinte,
drumuri şi păreri de rău,
şă-ţi fie… ţinere de minte!
Şi de-o fi să te întorci,
ceea ce nu cred putinţă,
să-ţi fie acelaşi ţel…
dar cu o mare pocăinţă!
