Drum bun prietene…
Mi-e sufletul ofranda pentru voi,
prieten bun, acolo unde esti,
acum regret, iti simt valoarea,
abia acum cand tu ne parasesti…
La groapa ei te-au dus intr-o minciuna,
ca harul tau sa nu mai poata-ajunge,
la prieteni buni, o arma,
sa nu putem si maine a te plange …
In pamant au ingropat credinta toata,
mandria noastra plina de nevoi,
cu gratii puse peste doruri toate,
ingropand iubirea in gunoi…
Ti-au batjocorit si demnitatea,
si toti o ducem tot mai greu,
la Domnul prea repede-ai plecat nepoate,
sau chiar asa dorit-a Dumnezeu?
Noi stim sa reparam respectul,
valorile care traiesc si mor,
inima ta n-a fost beteaga…
ci a noastra, a tuturor.
