E rândul meu…
E rândul meu…
...să dau un colţ din mâine
copilului stingher cu chipul special,
aştept să crească simplu, detaşat
să-mi dea la rându-i cu mâna lui,
un colţ de pâine…
Un ochi din ceruri ne priveşte
peste tot, mirarea Lui
aş vrea la inimă sa-l pun
să văd cum mila-l preamăreşte…
Traim calvarul, trupul îl cuprinde
doar suflu` punem peste lut
dăm viaţa pentru un tribut
durerea Lui, cuvântul ni-l desprinde…
Lăsăm o lacrimă să cadă,
cu elixirirul vietii, unşi
prin ură toţi suntem supuşi
dar cine-i rânduit să vadă?
(Denis, iubirea mea uriasa)
Buna ziua D-nule Tavi. Multa profunzime in poezia dvs. Am citit toate poeziile publicate si va multumim ca ne mangaiati simturile. Multa sanatate si zile productive va doresc
Va multumesc mult ca v-ati oprit o clipa si peste versurile mele, Multumesc si va doresc si Dvs sanatate multa!