EFEMERIDE

Ne vom găsi iubito-n altă viață,
Şi o vom lua firesc, de la-nceput,
Vom evita greşelile fatale
Şi tot ce-n astă lume ne-a durut!

 

Vom crede unu-n altul cu tărie,
Pământul o să-l ştim ca pe de rost
Şi am să-ți spun la mic dejun o poezie,
Iar tu-mi vei povesti despre un fost…

 

Vom înțelege că suntem ființe
Şi ne-nchinăm aceluiaşi despot
Ce naşte-n suflet aprige dorințe
De care-apoi ne îndoim c-au fost…

 

Nelinişti ce se vor uitate,
S-or deştepta din când în când,
Te voi privi atunci cu pietate
Şi-n minte doar c-un singur gând…

 

Dac-am putea să fim efemeride;
Insectele acelea ce se nasc,
Trăiesc apoi o oră de iubire
Şi-n fiecare iunie renasc!

 

Vom lua provizia de infinit,
În locul celor treizeci de ani pierduți
Şi ne vom bucura la nesfârşit
De miile de ani lumină străbătuți!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *