EFEMERIDE

Ne vom găsi iubito-n altă viață,
Şi o vom lua firesc, de la-nceput,
Vom evita greşelile fatale
Şi tot ce-n astă lume ne-a durut!

Vom crede unu-n altul cu tărie,
Pământul o să-l ştim ca pe de rost
Şi am să-ți spun la mic dejun o poezie,
Iar tu-mi vei povesti despre un fost…

Vom înțelege că suntem ființe
Şi ne-nchinăm aceluiaşi despot
Ce naşte-n suflet aprige dorințe
De care-apoi ne îndoim c-au fost…

Nelinişti ce se vor uitate,
S-or deştepta din când în când,
Te voi privi atunci cu pietate
Şi-n minte doar c-un singur gând…

Dac-am putea să fim efemeride;
Insectele acelea ce se nasc,
Trăiesc apoi o oră de iubire
Şi-n fiecare iunie renasc!

Vom lua provizia de infinit,
În locul celor treizeci de ani pierduți
Şi ne vom bucura la nesfârşit
De miile de ani lumină străbătuți!