Familia, taina eternei iubiri!
Au trecut douazeci si cinci de ani
de la ultima carte cumparata,?
ai mai citit? sau tu crezi ca este
o pagina insangerata?
sau un helesteu in care nu mai poti innota…
cand, prin el, dand din maini, te mai poti framanta?
…
Ti-ai pus intrebarea, nestiind un raspuns concret,
cine pe cine, ucide-n secret,?
…
Aseara ne-am certat, tu ai plecat plangand
ca de fiecare data…
imi pare rau, am regretat, iti cer iertare, fata…
nu stiu ce e cu tine, nu stiu ce e mai bine,
si plang si eu la randul meu…in mine!
O oaza de lumina, un minut sa-mi dai…
sa stai mereu cu mine, asa cum tu erai,
sa ne privim in ochi cu dulci-mbratisari,
sa ducem iarasi greul pe-ntinsele carari!
Te chem, te chem mereu, doar in surdina
astept sa vii, cu pace spre inima…
de ce, de ce sa suferim in batraneti…
sa nu avem o casa… cand viiata toti o vreti?
Sau vrei sa huzurim in taina, sa ratacim prin tundra?
crezand ca vom recupera, tot ce am pierdut in urma?
e trist… ca ne cramponam, de mici , istericale
si sanatatea se duriga… in batraneti la vale.
Cand soimul tineretii, va vana, doar carne alba
atunci iubita mea, tot ce-ai facut… e graba!
daca ochii ti-ar vorbi, tu, ce mi-ai spune?
in nesiguranta zilelor sau noptilor… nebune?
(veanu blajan) 2010
