Floare rea

Zâmbești frumoasă floare
roșie prin lan
a rod bogat neințeles
de mine
îmi iei din sacul plin
îndestulat
ce pentru noi inseamnă
pâine.
pământul îl strivești
prin rea credință
când eu mă rog la cer
să-mi dea putere
tu iar îmi tai avântul
cu-al tău drog
mă umilești
copiii slugi mi-i faci
când pâini-ți cer …
să-i tai belsugul dat prin vânt
să-i tai și din putere
eu te urăsc sămânță rea
și te blestem
cu-a mea durere
perfidă umbră-n lan de pâine
în ziua când te-am îndrăgit
am și jurat o răzbunare
în noaptea neagră
te-am plivit…
te-am sfărâmat
în mii de cioburi
să fii adânc îmbălsămată
să nu rodești cu floarea ta
nici acum nici altădată!

Ciurtin Tavi

N-am crezut niciodata ca ce am vizionat in vis, va fi permanent lege pentru mine... as fi isteric sa cred, ca, chiar eu pot sa-mi duc neputinta atat de mult sa cred ca eu... nu mai stiu sa glumesc, cu el, cu ea, cu tine, si in ultimul rand... cu mine... stii ce as vrea? ca eu nu stiu.... ma catar doar pe o dorinta, fumeganda-n mintea mea, asa, apucata de un ciucur ca un vis.... un vis legitim, nu unul....labartit din memoria somnului, ca... ultima discutie cu tine! hai, pa... ma duc sa-mi mustruluiesc, speranta de-a avea curajul sa revina la suprafata inaintea zorilor .