GÂNDURI ÎN PANDEMIE
Cu mulți ani în urmă eram convins că geniul uman ne va ajuta să depășim toate nenorocirile, toate calamitățile provocate de natură şi, mai ales, de noi, oamenii…Astăzi, nu mai sunt atât de convins…Argumente?
- Populația planetei a depășit demult 7 miliarde de oameni. Acum 400 de ani eram de zece ori mai puțini. În prezent, la fiecare 5 zile se naşte un milion de oameni. Resursele pământului, este clar pentru orice om cu capul la el, nu sunt nelimitate şi s-ar putea ca peste 20 de ani – dacă nu se face nimic în sensul de a stabiliza cumva populația în jurul cifrei de 10 miliarde, s-ar putea să ne războim, la propriu, pentru hrană şi apă.
- Trăim una din marile crize mondiale şi, de obicei, acestea sfârşesc cu războaie. Să sperăm că două războaie mondiale au fost de ajuns pentru tot restul istoriei omenirii şi că oamenii au realizat că o nouă conflagrație mondială ar putea duce la sfârșitul civilizației aşa cum o ştim noi.
- Oricând poate să apară o boală, o mutație genetică …
- Pericolele care vin din cer: între planeta Marte şi Jupiter sunt sute de asteroizi care plutesc în spațiu şi e suficient ca unul ceva mai mare decât un teren de fotbal să lovească Pământul pentru a provoca o catastrofă inimaginabilă, chiar dispariția civilizației! De altfel, cu aproximativ 60 de milioane de ani în urmă, un astfel de eveniment – ciocnirea Pământului cu un meteorit sau asteroid – a dus la dispariția dinozaurilor. Care dispariţie ar trebui să ne bucure, pentru că după 150 de milioane de ani, timp în care au fost stăpânii absoluți ai Terrei, dispariția lor a făcut cumva posibilă răspândirea mamiferelor din care – că ne place sau nu – ne tragem şi noi, oamenii, sau homo sapiens – singura specie înțeleaptă. Trebuie însă să şi dovedim că merităm denumirea asta…
