GHEORGHE EMINESCU – NEPOTUL LUI MIHAI EMINESCU

Gheorghe Eminescu era fiul lui Matei Eminescu, fratele poetului Mihai Eminescu. A avut o carieră militară ajungând până la gradul de locotenent colonel. A fost profesor istoric şi este autorul uneia dintre puținele monografii istorice despre Napoleon Bonaparte.
De asemenea, a scris un volum intitulat „Amintiri”, volum în care Gheorghe Eminescu vorbeşte cu o rară sinceritate despre lume şi viață. Ar mai fi de spus că a avut o singură fiică, Yolanda Eminescu, profesor doctor-docent, de profesie jurist. Am spicuit câteva cugetări, care mi s-au părut extrem de interesante, din volumul de Amintiri al lui Gheorghe Eminescu, cugetări care dovedesc încă o dată că „aşchia nu sare departe de trunchi”.
„-Viața – O clipă în eternitate. O eternitate după ce clipa a trecut.
– Politică – Pentru foarte puțini o credință. Pentru arivişti o trambulină. Pentru oportunişti o profesie.
– Patrie – Pentru unii locul unde s-au născut. Pentru aventurieri ubi bene. Pentru adevărații patrioți, aceea pe care o poartă în suflet.
– Barbari – Oameni din vechime care-şi ucideau semenii cu săgețile.
– Civilizați – Strănepoții barbarilor care-şi ucid semenii cu bombe atomice.
– Inteligența – O calitate când este folosită de oameni virtuoşi.
O calamitate când este folosită de oameni fără scrupule.
– Maestru – Formulă inventată pentru a măguli vanitatea creatorilor. Formulă pe care adevărații maeştrii o ironizează şi mediocritățile o cerşesc.
– Forță – Argumentul iraționalului împotriva rațiunii, a prostiei contra inteligenței, a celui tare împotriva celui slab.
– Generozitate – Adevărata generozitate nu constă din a da ce-ți prisoseşte, ci din ceea ce uneori nu-ți ajunge nici ție.
– Minciuna – Pâinea de zi cu zi a tuturor religiilor, tuturor politicienilor, tuturor demagogilor şi tuturor diplomaților.
– Libertatea, acest vis permanent al omenirii, nu merită sacrificiile de vieți omeneşti făcute de-a lungul veacurilor deoarece:
– Oamenii care n-au ce mânca, n-au ce face cu libertatea.
– Oamenii fără cultură nu ştiu ce să facă cu ea.
– Oamenii culți abuzează de ea, de cele mai multe ori în scopuri murdare (cam asta se întâmplă astăzi-n.m.)
– Nici regimurile comuniste nu sunt atât de rele cum le prezintă capitaliştii, nici cele capitaliste aşa cum le prezintă comuniştii. Ideologul care va imagina o doctrină care să ia de la amândouă numai ce este bun, s-a asigurat de nemurire.”