GRIPA SPANIOLĂ ŞI COVIDUL
În general, azi toată lumea se pricepe la Covid 19, dar în privința gripei spaniole, pentru adevărații specialişti, lucrurile n-au fost niciodată foarte clare.
Cum a apărut virusul ucigaş? A fost un virus în accepţiunea de azi a cuvântului sau altceva?
Se admite, în general, că epidemia a apărut în ultimele luni ale Primului Război Mondial. Dar a fost un virus sau o afecțiune care a apărut printre soldații care au trăit în perioada primului război în condiții mizere de front, ei îmbolnăvindu-se pe fondul unui sistem imunitar slăbit de stres psihic, de subnutriție şi de folosire a apei infectate? Această abordare, după cum se vede, exclude virusul cauzator de epidemie. Cealaltă idee este legată de „virusul ucigaş” care a acţionat devastator.
În vara lui 1918, când trupele au început sa revină la vatră, virusul s-a răspândit prin orasele şi satele de baştină ale soldaților. Virusul a afectat cel mai mult adulți tineri cu vârste între 20 şi 30 de ani care fuseseră anterior sănătoşi. Această versiune şi-a dobândit locul în enciclopedii şi a fost îmbrățişată de medicina modernă. Se potrivea de minune cu „teoria microbilor” propovăduită de Louis Pasteur: inamicul extern (microbul, virusul) atacă organismul, lipsit de apărare şi noi, medici, îl vom salva ucigând inamicul cu ajutorul vaccinurilor.
Culmea este că, deşi această teorie funcționează astăzi cu motoarele în plin, toată lumea aşteptând să apară vaccinul salvator care să omoare inamicul SARS-Cov2, în 1919, „gripa spaniolă” a dispărut brusc, fără să fie ucisă de niciun vaccin, pentru simplul motiv că pe atunci nu fusese descoperit vreunul.
În deceniile următoare, cercetătorii, chiar dacă erau adepții „virusului ucigaş”, au înțeles că aceştia au o perioadă de viață scurtă, de aproximativ 70 de zile, după care virulența lui se stinge.
În cazul Chinei, sau mai exact în cazul Wuhan, locul focarului, epidemia care a făcut câteva mii de victime printre locuitorii capitalei provinciei, s-a stins după 76 de zile, când nu s-au mai înregistrat cazuri de Covid 19.
CÂT DE TRANSMISIBIL ESTE VIRUSUL
Azi, Covid 19 îngrozeste pe toată lumea, specialistii ne explica cum se transmite, cum împiedică masca pătrunderea virusului şi alte asemenea…
În 1918, „la grippe” era considerată „puternic infecțioasă şi se transmitea cu repeziciune”.
Numai că, nedumeriţi de amploarea îmbolnăvirilor, mulţi cercetători ai vremii au încercat, timid, să înţeleagă fenomenul.
Cine infecta şi omora tineri cu precădere? Un microb? Un virus? Cum se transmitea microbul, virusul?
În noiembrie 1918 (epidemia debutase în vară) s-a experimentat o contaminare cu voluntari umani. Au fost aleşi 62 de marinari sănătosi care fuseseră condamnați la inchisoare ca urmare a refuzului de a efectua serviciul militar. Acestora li s-a promis grațierea în cazul în care se supun periculosului experiment… Dintre cei 62, 39 nu avuseseră niciodată gripă, şi de aceea se credea ca ei sunt cei mai expuşi la o molipsire (infectare) cu gripă. Numai că lucrurile au evoluat cu totul altfel, aşa după cum relatează jurnalista pe probleme de ştiință Gina Kolata, în cartea ei intitulată „Influenza” (Gripa), citată de autorii volumului Virus Mania: „Medicii militari din cadrul marinei au recoltat secreții din nasul şi esofagul bolnavilor aflați pe moarte şi le-au pulverizat în nasul şi esofagul unora dintre voluntari, iar altora în ochi. În încercarea de a simula cât mai exact posibila trimitere a agentului patogen de la o persoană la alta, medicii au luat 10 voluntari şi i-au dus într-o zona specială unde se aflau soldați bolnavi.
Voluntarilor li s-a cerut să se aplece peste bolnavi, să le miroasă respirația şi să stea de vorbă 5 minute cu aceştia. Bolnavii trebuiau să expire puternic, în timp ce voluntarii trebuiau să stea foarte aproape, pentru a primi aerul expirat direct în față. În plus, bolnavii erau puşi să tuşească 5 minute direct în feţele voluntarilor. Fiecare probant a îndeplinit toată această procedură cu câte un bolnav, iar bolnavii aleşi erau dintre cei la care boala se declanşase cu cel mult 3 zile înainte”.
Care a fost rezultatul acestui experiment?
„Niciunul dintre voluntari nu s-a infectat şi nu a prezentat niciun fel de simptome de gripă!”
Un experiment similar a avut loc în San Francisco, dar în nişte condiții şi mai severe. Ca voluntari au fost aleşi 50 de marinari încercați. Stupoarea a fost totală, deoarece niciunul dintre voluntari nu s-a imbolnăvit, deci implicit nu a fost infectat.
Spre nedumerirea medicilor care s-au întrebat: cum se transmite oare agentul patogen, dacă după tot experimentul cu voluntari şi bolnavi, nici măcar o singură persoană nu s-a îmbolnăvit?
Întrebarea rămâne în picioare şi astăzi.”
Am copiat articolul de mai sus din revista Magazin, vechea revistă de popularizare a ştiinței. Articolul aparține lui George Cuşnarencu, un jurnalist de stiință pe care îl ştiu din perioada cealaltă, din era Ceauşescu.
Ceea ce se spune aici vine să întărească ideea ca oamenii de ştiință în care noi avem atâta încredere şi pe care îi credem atât de deştepți (unii chiar sunt), încă bâjbâie. Teorii care se bat cap în cap, cu vaccinuri încercate pe animale, şi alte şi alte întrebări, care nu dovedesc altceva decât că suntem nişte „muşti de-o zi pe-o lume mică, de se măsură cu cotul”.
Atât!…