Hozeva

Într-un articol din 16 octombrie am relatat despre un orfan care a devenit sfânt.
Pașii pelerinului în Țara Sfântă ajung și în Pustiul Hozeva, de fapt o parte din pustiul de lângă Marea Moartă. Trecând printre coline sterpe, ajungem la drumul abrupt ce coboară șerpuind vreo 2 km, parcurs pe jos până la mănăstirea întemeiată de Sfântul Gheorghe Hozevitul. Actuala mănăstire este doar o mică urmașă a unei grandioase biserici bizantine distrusă de perși în sec VII. Alături de moaștele ctitorului, Sf. Gheorghe, în biserică se află și moaștele – trupul întreg intact al Sfântului român Ioan Iacob. După ce ne închinăm și ne rugăm Domnului și Sfinților, urcăm la peștera Sfântului prooroc Ilie. Călugării de aici, mulți vorbitori de limba română, sunt foarte ospitalieri și smeriți. Drumul anevoios, la întoarcerea spre autocar îl parcurgem ușor cu harul primit prin Sfântul Ioan.

Ne îndreptăm prin același deșert spre mănăstirea Sfântului Gherasim de la Iordan. Apropierea de râu este sugerată și de vegetația luxuriantă cultivată în incintă. Este un loc unde a poposit Maica Domnului cu Pruncul, în drumul ocolit spre Egipt. În această zonă s-a nevoit și Sfântul Zosima, cel care a întâlnit-o pe Sfânta Maria Egipteanca în sec. IV. Dar numele mănăstirii provine de la Cuviosul Gherasim care a ajuns la așa armonie cu natura încât leul salvat de el era ca un câine credincios care îl însoțea chiar și pe străzile din Ierihon. La moartea Sfântului Gherasim, leul s-a așezat pe mormânt și nu s-a mai mișcat de acolo până a murit de foame.
Aici poate fi întâlnit părintele Ioan, originar din Oradea. Viețuitorii de aici sunt atâta de ospitalieri încât primesc pelerinii indiferernt de ora sosirii. Și de multe ori se ajunge după lăsarea întunericului. Este unul din puținele locuri unde nu suntem condiționați de oră. Și în curte suntem serviți cu pâine prăjită și suc, care, unite cu dragoste și har, sunt delicatese.