IERIHON

Ieri, duminica a 32-a după Rusalii, la Sfânta Liturghie, l-am avut în prim-plan pe Zaheu, mai-marele vameșilor din Ierihon. Urmărind cu atenție evenimentul relatat de Sf. Luca în cap. 19 al Evangheliei sale, nu putem să nu fim impresionați de dorința lui Zaheu de a-l vedea pe Domnul Iisus Hristos, o dorință care depășește obstacolele: statura lui mica, mulțimea care nu era dispusă să-i facă loc unui vameș, statutul social – un om de vază se cațără în copac precum copiii. Toate strădaniile lui Zaheu și generozitatea sa (,,jumătate din averea mea o dau săracilor”), au primit răspunsul de la Domnul pentru toată familia lui Zaheu: ,,astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia”.

Sicomorul – copacul în care s-a urcat Zaheu – s-a uscat. Dar lângă ciotul uscat se înalță până astăzi, falnic, un puiul acelui sicomor.

Pașii pelerinilor prin Țara Sfântă, se opresc și la sicomorul lui Zaheu. Dar popasul la Ierihon însemnă mai mult: vizită la așezământul românesc – o impresionantă realizare a românilor din Israel și din România – și la Quarantania. Mai precis la poalele muntelui abrupt unde a fost ispitit Domnul Iisus Hristos după 40 de zile în care nu a mâncat nimic. Locul ispitirii este marcat de o mănăstire grecească abia perceptibilă, ,,cățărată” pe munte. În Ierihon mai poate fi vizitat și izvorul lui Elisei, ucenicul Sf. Prooroc Ilie.