Instantanee de viață nudă și crudă!!
Trece, mai întâi, prin fața mea. Relaxat, fără nicio apăsare. Trag câteva cadre și îl urmăresc cu privirea până când văd că intră la magazinul meu preferat, „Târgul de cărți”, la doi pași de Teatrul Nottara. Știu că este o singură casieriță acolo și mă reped spre magazin. Vroia să ia, pur si simplu, nșite cărți(să le fure, adică) și să plece. Fata era înspăimântată. Mă bag în vorbe cu el. „Mă cheamă Alejandro… poți să-mi spui Alex”, „Ce faci aici?”, eu… „Aștept Poliția”… între timp fata apelează discret firma de pază… mai trag de timp câteva minute până apare un agent. Pe drum erau și polițistii de la Secția 1.
Cred că la originea tulburării sale (sociopatice) a fost mândria de a fi „cineva”. Orgoliul său, bazat pe o experiență și un nivel mediu de pregătire școlară, dar peste al mediului său de proveniență, precum și un fizic agreabil, chiar bun, i-au permis să-și păstreze respectul de sine chiar și atunci când a devenit un „homeless”. Este ceea ce își dorește și în situația degenerată, decăzută, actuală. Anume, că el să fie respectat chiar și în aceste condiții. De aceea, la contactul direct cu acest gen de persoane se vorbește cu naturalețe: „Ce faci măi, ai dat-o pe cărți, pe literatură?…”( adică: la valoarea ta o dai în teorie?). Spui asta fără să-l privești neapărat direct, însă nu îl ignori ca personalitate, îi acorzi atenția pe care crede el că o merită. Evident, trebuie să te asiguri că nu are vreun gen de armă, vreo sticlă din sticlă, urmărești traiectul obiectelor firesc(sticlă – masă) dar și pe cel ipotetic, potențial ( mână – victimă ). Toate astea rapid, și fără să se observe, cu maximă naturalețe și fără crispare, tocmai pentru a nu provoca chiar tu un asemenea gest agresiv, etc, etc. (Jeny Anca Popa)
