Iordanul

A trecut cam mult timp de când am parcurs imaginar pas cu pas locuri din Țara Sfântă.

Aproape de mănăstirea Sfântului Gherasim, din drumul principal, o șosea îngustă și dreaptă ne duce printre clădirile abandonate de armată, la locul unde avut loc botezul Domnului. În depărtare se văd și ruinele micului schit românesc distrus de război. Drumul este relativ recent, fiind curățat de minele rămase din războiul dintre Israel și Iordania.

Este o zonă de deșert. Iordanul este principala apă curgătoare din Țara Sfântă. Pe mal și în albia tulbure, de un maroniu deschis, se leagănă neobosite frunzele verzi. Aici Mântuitorul a fost botezat de Sfântul Ioan. Când ieșea din apă, Duhul Sfânt în chip de porumbel s-a așezat peste El iar glasul Tatălui ceresc a răsunat: ,,Acesta este Fiul Meu…”.

Pelerinii intră în Iordan, cei mai mulți îmbrăcați în cămăși lungi albe, cufundându-se sau fiind stropiți.

În ajunul Bobotezei adică în 18 ianuarie după calendarul nostru, după ce Patriarhul Ierusalimului termină slujba de sfințire a apei pe malul Iordanului, aruncă în apă o cruce împodobită. Atunci, pentru câteva minute Iordanul ,,curge” în sus ca atunci când a fost botezat Iisus, spre entuziasmul mulțimii de pelerini și slujitori. Locul Botezului fiind aproape de vărsarea Iordanului în Marea Moartă, în această situație apa din acel loc de la Iordan, devine sărată. Apoi curgerea firească se reia până anul următor la același eveniment.