Linistea de dupa.

 

Când va fi să fie doar mormânt
când în lume eu voi fi tăcere
e doar un şoc că nu mai sunt
a lumii chin… durere

Eu sunt al vremii copilaş
doar zvon de viaţă şi trăire
rămîne slova-n locul meu
cuvântul meu de preţuire

Când cavoul se deschide
în iarna ăstei întâmplări
voi duce trena răstignită-n mine
sub pasul veşnicei chemări

Doar flori şi dragoste
de voi lua cu mine
cuvântul scris rămâne tot la voi
eu mă retrag să-mi mearagă bine
întins pe-o arcă după ploi…

Deschideţi groapa larg să-ncap
deschideţi uşile brodate
acum când orologiul nopţii…
în poarta vieţii-mi bate

Vă las ca moştenire iţe încurcate
scrieri şi desene
şi măşti de după moarte
vă las ziua de mâine
nimic nu am a duce…
în viaţă mi-a fost bine
credinţa mi-a fost cruce
… astăzi o iau cu mine
acolo… de m-oi duce!

Ciurtin Tavi

N-am crezut niciodata ca ce am vizionat in vis, va fi permanent lege pentru mine... as fi isteric sa cred, ca, chiar eu pot sa-mi duc neputinta atat de mult sa cred ca eu... nu mai stiu sa glumesc, cu el, cu ea, cu tine, si in ultimul rand... cu mine... stii ce as vrea? ca eu nu stiu.... ma catar doar pe o dorinta, fumeganda-n mintea mea, asa, apucata de un ciucur ca un vis.... un vis legitim, nu unul....labartit din memoria somnului, ca... ultima discutie cu tine! hai, pa... ma duc sa-mi mustruluiesc, speranta de-a avea curajul sa revina la suprafata inaintea zorilor .