Linistea de dupa.
Când va fi să fie doar mormânt
când în lume eu voi fi tăcere
e doar un şoc că nu mai sunt
a lumii chin… durere
Eu sunt al vremii copilaş
doar zvon de viaţă şi trăire
rămîne slova-n locul meu
cuvântul meu de preţuire
Când cavoul se deschide
în iarna ăstei întâmplări
voi duce trena răstignită-n mine
sub pasul veşnicei chemări
Doar flori şi dragoste
de voi lua cu mine
cuvântul scris rămâne tot la voi
eu mă retrag să-mi mearagă bine
întins pe-o arcă după ploi…
Deschideţi groapa larg să-ncap
deschideţi uşile brodate
acum când orologiul nopţii…
în poarta vieţii-mi bate
Vă las ca moştenire iţe încurcate
scrieri şi desene
şi măşti de după moarte
vă las ziua de mâine
nimic nu am a duce…
în viaţă mi-a fost bine
credinţa mi-a fost cruce
… astăzi o iau cu mine
acolo… de m-oi duce!