Ma leagan pe cer, ma catar pe val!
In seri tarzi cand luna mai razbate,
pe cerul plin de stele, fumigene…
doar tu iubire, inca poti strabate…
spre inima-mi , fara a te teme…
Dorul meu alearga, cade in genunchi,
plansul meu prin lacrimi, larg, te impresoara,
se desprinde din acelasi trunchi…
ca o albie,de jolj, aspru, te-nconjoara…
Ma incred, in visul tau netarmurit…
din aceeasi epopee…din abstract, albastra…
sa ne leganam, in leagan ce ne-a daltuit,
aventura desavarsirii …nesperanta noastra!
Sa crezi, sa minti, e mare arta, si se poarta,,…
sa stai cu capul aplecat pentru taiere…
taisul spadei, gatul, ca o arta, ne desparta…
desavarsirea intre moarte si-nviere…
(veanu blajan)
,foto poze net.
