MIHAI EMINESCU

Astăzi se împlinesc 131 de ani de la moartea celui care spunea că atunci „când sorii se sting şi stelele pică/Îmi vine a crede că totu-i nimică”.
Se vorbeşte din ce în ce mai puțin despre „ultimul mare romantic european”.
Trăim într-o lume în care, foarte probabil, dacă Eminescu ar fi apărut cumva pe la Piața Universității, ar fi riscat să fie luat la goană de barbarii apăruți din neant. Degeaba i-ar fi întrebat el de ce se consideră ei „urmaşii Romei”, n-ar fi făcut decât să-i întărâte şi mai mult pe cei care se cred „minunați”, când, de fapt, nu sunt decât nişte „muşti de-o zi pe-o lume mică, de se măsură cu cotul”.
Şi s-ar fi găsit, cu siguranță, câte un „pedant” cu ifose de mare intelectual care să-l vrea pe Eminescu în debara.
Însă marele nostru poet îi va fi privit pe toți cu detaşare olimpiană, de acolo de sus, din galaxia nemuritorilor, unde ajung numai câțiva aleşi ai soartei:
„Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece…”
Închei cu cele mai frumoase cuvinte care s-au spus,  în opinia mea, despre Mihai Eminescu:
„Astfel se stinse, în al optulea lustru de viată, cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi pe locul mormântului său va răsari pădure sau cetate, până când sevele acestui pămînt se vor strînge în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale”.

2 comentarii la „MIHAI EMINESCU

  • 17 iunie 2020 la 8:18
    Legătură permanentă

    Foarte bine ca va amintiti de geniul Mihai Eminescu, domnule Mitu. Doar respectand inaintasi vom putea avansa spre mai bine. Politicienii zilei, numai politicieni nu sunt. Totul este distrus si putinul ramas se distruge cu mare sarguinta.

Comentariile sunt închise.