MIZERABILII

Romanul „Mizerabilii” este considerat drept una dintre capodoperele umanității, poate cel mai mare roman din toate timpurile. Scris de Victor Hugo, marele romantic al Franței, romanul n-a fost primit bine de toată lumea, mai ales în Italia, unde criticul care avea grija ediției spunea că „ar fi o carte doar pentru francezi”.

Iată răspunsul genial al lui Hugo: „E o carte scrisă pentru toate popoarele. Nu ştiu dacă va fi citită de toate, dar eu am scris-o pentru toate. Oriunde omul zace în necunoaştere şi disperare, oriunde femeia se vinde pentru pâine, oriunde copilul suferă că n-are o carte care să-l învețe şi un cămin unde să se încălzească, cartea „Mizerabilii” bate la uşă şi spune: „Deschideti-mi, vin pentru voi!” Trebuie să mai stărui? Voi nu aveți săraci? Uitați-vă jos! Nu aveți paraziți? Uitați-vă sus!
Unde este armata voastră de profesori, singura armată pe care o recunoaşte civilizația? Aveți scoli gratuite şi obligatorii? În patria lui Dante şi a lui Michelangelo ştie toată lumea să citească? Sau nu aveți, ca şi noi, un buget de război gras şi un buget de învățământ ridicol? (cât de puține lucruri s-au schimbat în 200 de ani-n.m.)
Să verificăm ordinea noastră socială, să-i vedem păcatele!
Rezum. Cartea aceasta, Mizerabilii, e oglinda noastră în măsura in care e a voastră. Înțeleg că împotriva ei se ridică anumiți oameni şi caste. Oglinzile, fiindcă spun adevărul, sunt urâte. Asta nu le împiedică să fie folositoare. Eu am scris pentru toți, pătruns de o mare dragoste pentru țara mea, dar fără să mă preocup de Franța mai mult decât de alt popor. Pe măsură ce înaintez în viață, mă simplific şi devin din ce în ce mai mult patriot al umanității. Fac şi eu ce pot, sufăr de suferința universală şi încerc s-o uşurez, n-am decât puterile şubrede ale unui om şi strig tuturor: „Ajutați-mă!”
Iată, domnule, ce m-a provocat scrisoarea dtale să spun! Am stăruit atâta din pricina unei fraze din scrisoarea dtale: „Mulți italieni spun că „Mizerabilii” e o carte franceză. S-o citească francezii”!
Vai, o repet, mizeria e treaba noastră, a tuturor, fie italieni, francezi, englezi.
De când istoria scrie şi filosofia meditează, mizeria e veşmântul neamului omenesc. A venit momentul să smulgem zdreanța asta groaznică a trecutului şi să învelim picioarele goale ale Omului-Popor în haina de purpură a aurorei”.
Cât de optimist şi de frumos gândea Hugo! Iată dar care este menirea intelectualului adevărat. El trebuie să vadă adevărul dincolo de interesele meschine ale unuia sau altuia şi să fie alături de cei mulți şi oropsiți, de cei care disperă şi strigă în zadar, pentru că nu-i aude nimeni, niciodată.
Câți asemenea intelectuali români cunoaşteți, care să țină cu Omul-Popor, aşa cum spunea Hugo?