Negustorul de vise…
Dansăm în valsul nopții în pulbere de lună
Și-n rumeguș de vreme ne spăla blânde ploi,
Se frâng poeme-n suflet, cocori de primăvară,
Și-un ochi de cer privește cu lacrimi la noi doi.
În puncte cardinale ne mai cernim trecutul
Și umbre dezlânate ne vizitează-n gând,
În peșteri de-ntuneric la braț cu nenorocul,
Cuvinte -necuvinte le țesem sângerând.
Doar pas grăbit și veșnic,în inegale drumuri,
Cadențe neritmate în mersul nostru-n doi,
Eu flori de mirt albastru, cetate între țărmuri,
Tu negustor de vise, iluzie-n splendori.
Eu te pătrund cu flăcări de dragoste curată
Și-ți beau nemărginirea din buze de hoinar,
Robit de vise oarbe, mai arvunesc speranță,
Mă irosesc în arderi de tine, pas fugar.
Perdele de fantasme se spulberă în neguri,
Ești negustor de vise, nomad nefericit,
Eu te-aș fi vrut de-a pururi să-mi înflorești în muguri,
Ai doar un scump renume și-un suflet peticit!
Prietenei Wanda
