Nu ştiu, se va mai lumina vreodată?

 

Traim, ce lumea n-a trait vreodată,
un război in lumea toata…
nu cad bombe, aviatia nu zboară,
si totusi… ceva ne omoara.

S-a declansat ca „sfară-n ţară”
un inamic ne cauta pe-afara,
si-n iuresul ce trepideaza-n stiri…
sub cheie stam, copii, batrani, martiri.

S-au unit guverne mondiale,
cu bâta-n mână, la amenzi stradale…
copilul, izolat de neamuri si parinti
cheia la gat, o amintire de la sfinti.

S-a-ntunecat, si seara e pustie,
sotron, de-a scunsa-lea-n „cutie”
adio gust amar de ciocolata,
ne vom trezi?
Se va mai lumina vreodata?

Poza/net

Profile din polistirenRadioVoceaBlajului.ro

Ciurtin Tavi

N-am crezut niciodata ca ce am vizionat in vis, va fi permanent lege pentru mine... as fi isteric sa cred, ca, chiar eu pot sa-mi duc neputinta atat de mult sa cred ca eu... nu mai stiu sa glumesc, cu el, cu ea, cu tine, si in ultimul rand... cu mine... stii ce as vrea? ca eu nu stiu.... ma catar doar pe o dorinta, fumeganda-n mintea mea, asa, apucata de un ciucur ca un vis.... un vis legitim, nu unul....labartit din memoria somnului, ca... ultima discutie cu tine! hai, pa... ma duc sa-mi mustruluiesc, speranta de-a avea curajul sa revina la suprafata inaintea zorilor .