O casa-n inima de Ardeal…
În sufletul pustiu, ce ma-ncorseteaza,
sta ca un strateg, visul ce-mi veghează,
la poale de munte, o zonă de pământ,
in care paradisul… ramane locul sfânt!
Acolo mi-a rămas, si gândul si trăirea,
acolo locuieste… toată Dumnezeirea.
În soarele ce scaldă, trei zile-n viață grea,
acolo e arcusul, acolo-i cetera mea.
O strofa am pus pe note, ca un copil mai acru
acolo unde Avram, s-a stins într-o durere,
acolo unde-i verde permanent, si sacru,
acolo am trăit, trei zile efemere…
