Of…ce-mi place, c-ai venit…
Of ,ce-mi place c-ai venit,
în sfârșit, la drum pornit-ai,
vară, sora mea mai mare,
de opt luni te-am urmărit.
Dansul tău, delicatețe,
…ai plecat ș -ai revenit,
cu atâta frumusețe,
din toamnă te-am ademenit!
Văntul, a-ncetat să bată,
pe undeva, a amuțit,
plin cu multă delicateţe,
cerul, ochii și- albastrit!
Și din străluciri de astru,
zemoasă cade o cireașă,
ia, poartă a sa cămașă,
iia, scrijelită în albastru.
O astept cu încântare,
vara, cu a ei dogoare,
resetează, flori si floare,
aruncând din cer dogoare…
Fructele, cu miez de miere,
colo sus, s-au copt…de ieri,
așteptate-n rost, ciubere,
străbatând prin primăveri!
Dar ma-ntreb cu nerăbdare,
ce-i iubirea pentru mine,
daca nu ma simt eu bine,
in atata încordare?
Și…privesc, cum coasa vremii,
își face bună dreptate,
amagind, șacali, sau viermii;
hraniti urgent…pe saturate!
Grâul… galben, și secara,
combinate-n hrană multă,
doar furnica ce mai cară,
greierașul… cortu-și mută!
Și-n amarnica-mi gândire,
o baladă tristă trece….
poate fi o amăgire,
de te-mbeți cu apă rece!
Un foarte mare respect, dacă respectul ar îngădui grade de comparatie. Poezia rămâne unul din stâlpii de rezistență ai culturii noastre în aceste vremuri framantate.