PACEA DE CRĂCIUN
Nimic mai uman decât gestul soldaților englezi şi germani din primul război mondial, care au lăsat deoparte pentru 24 de ore toată ura, toate angoasele războiului şi şi-au strâns mâinile! Se-ntâmpla exact în ziua de Crăciun, 1914. Fără ştirea generalilor!… Şi au rămas surprinşi să vadă cât de mult se aseamănă unii cu alții, cât de multe griji şi spaime comune îi unesc. Şi-au arătat unii altora poze cu cei dragi şi poate într-o străfulgerare de-o clipă au înțeles că războiul nu e niciodată al oamenilor simpli, pentru că ei n-au decât de suferit de pe urma acestuia, singurii care au de câştigat fiind aceşti ticăloşi bolnavi care ne conduc şi ne asmut pe unii împotriva altora.
Unul dintre soldați scria acasă părinților: „Războiul violează sufletul. M-a făcut dintr-un om care avea groază de violență, să-mi placă să ucid! Am găsit o voluptate în asta.”
Căpitanul Gross spunea în Pădurea spânzuraților că, „dacă oamenii simpli şi-ar da seama ce putere au şi ar face o roată mare, care să cuprindă întreg pământul, ținându-se de mâini, împotriva războiului, niciun război n-ar mai fi posibil”.
Despre „Pacea de Crăciun”, cum a fost numită această încetare a războiului din 1914 pentru 24 de ore, s-a vorbit puțin. Aşa ordonaseră generalii, ar fi putut să le dea idei celorlalţi soldaţi.
Faptele au ajuns totuşi până la noi, dar se pare că oamenilor simpli le plac călăii, cei care îi pun să se ucidă unii pe alții, pentru că aşa vor nişte ticăloşi bolnavi. Altfel e greu de explicat ceea ce a urmat.
Poate că într-un târziu, oamenii de pretutindeni îşi vor da mâna, ignorându-i pe cei care se transformă în monştri, aşa cum au făcut acei soldați şi vor realiza o roată a păcii care să cuprindă întreaga omenire.