Paradoxul emotiei / temnicer sau prizonier ? – Purgatoriul lui Andrei, Preambul

 O definitie simpla a emotiei ar fi ca este trairea subiectiva a unui eveniment din propria realitate ; aceasta afirmatie te face unicul detinator al adevarului privind modul in care traiesti si simti o experienta de viata la un moment dat. Dobandirea anumitor vulnerabilitati pe parcursul vietii vor determina interpretarea unor evenimente , din zona de fragilitate emotionala, intr-o maniera catastrofala si astfel unele situatii de viata vor deveni de nesuportat. – Mi-a fost frica ca o sa-mi pierd libertatea . Ca mi se va dilua incet incet identitatea si ma voi evapora. Ca nu o sa mai pot face nimic din ceea ce oricum nu faceam. Ca-mi pierd sinele si dreptul la viata. Si cu frica de a nu-mi pierde libertatea m-am trezit prizonier in inchisoarea propriei mele minti. Am zidit din aceste frici pereti inalti si m-am incuiat alaturi de toate nalucile si fantomele mele. Acum imi vine sa tip, sa urlu. Ma simt fara speranta si blestemat sa indepartez toate femeile din viata mea. Am fugit si m-am ascuns, pentru a-mi salva libertatea, intr-o inchisoare din care nu mai pot iesi. Am ales sa traiesc plangandu-mi de mila si ma dispretuiesc pentru asta. Vreau sa fiu bine, sa fiu normal, dar frica asta nenorocita vine peste mine cu atata forta incat ma paralizeaza. Iar atunci fug, ma ascund. Asta stiu sa fac cel mai bine. Sa fug. Spune-mi de ce imi mai doresc pe cineva alaturi de mine daca nu sunt in stare sa pastrez ? Simt ca innebunesc! Am ajuns sa cred ca nu merit pe nimeni si m-am izolat de lume. – Ai incercat sa ascunzi aceasta frica adanc in tine, s-o izolezi in cea mai intunecata temnita pentru a-ti ascunde vulnerabilitatea si ai sfarsit prin a deveni prizonierul ei. Ai negat aceasta emotie dar ai ramas blocat in ea si incet incet te consuma. In acelasi timp simti o foame emotionala mistuitoare. Si asta pentru ca noi oamenii nu suntem facuti sa traim in singuratate. Avem nevoie de un partener pereche alaturi de care sa devenim. Avem nevoie sa ne privim prin ochii lui. Sa ne tinem in brate intr-un dans al vietii : uneori o melodie vesela alteori una trista. Impulsul de a ne atasa este adanc inradacinat in genele noastre. Avem nevoie de iubire pentru a rezista pentru ca iubirea este cea mai puternica aparare. Andrei, casatoria nu inseamna sa ne punem unul altuia sub sechestru vietile pentru ca apoi sa negociem in contrapartida farame de libertate. Casatoria nu inseamna sfarsitul petrecerii. Casatoria inseamna disponibilitatea de adaptare la un stil de viata mult mai asumat pentru ca vei invata ca lucrurile ar trebui discutate si facute in doi. Viata nu inseamna numai petrecere si distractii. Nu spun ca nu-si au un loc al lor la un moment dat. Dar viata inseamna si devenirea ca persoana prin asumarea unor responsabilitati care iti vor aduce si bucurii . Casatoria nu este usoara si nu este intotdeauna distractiva. Marea arta in casatorie este sa inveti sa traiesti in cuplu si in acelasi timp sa-ti pastrezi identitatea . Pentru tine cu cat atasamentul devine din ce in ce mai puternic cu atat iti creste spaima ca viata ta se apropie de sfarsit. Deja te vezi un soi de rob inlantuit in fiare si in eternitate, disperat sa zareasca printre gratii reci un petec de cer. – Si atunci ce sanse am sa evadez din nenorocita asta de frica? Nu intelegi ca ma lasa fara aer, ca ma paralizeaza? Cu un oftat de neputinta Andrei isi arunca privirea pe geam catre un cer senin de sfarsit de vara.

….scopul vietii este sa fim bine facand bine…iubind ne simtim iubiti ……. trairea subiectiva a unui eveniment din propria realitate ; aceasta afirmatie te face unicul detinator al adevarului privind modul in care traiesti si simti o experienta de viata la un moment dat………. fiecare din noi privim lumea cu ochii sufletului îmbrăcat in experiențele vieții……
(Jeny Anca Popa)