Pe aripi de gând-Nazaret

Părăsind Haifa următoarea oprire este Cana. În Galileea de odinioară actualul Cana este un orășel micuț, cu străzi înguste și aglomerate. Mergând la pas spre biserica ce adăpostește două vase din piatră vechi de 2000 de ani, la tot pasul ești îmbiat cu cel mai bun suc de rodii, stors manual pe loc, dar și cu vin îmbuteliat în diverse variante. Biserica ortodoxă are hramul Sf. Gheorghe și este întreținută de o mică obște grecească. Stând cu fața spre altar cele două vase de piatră sunt așezate de o parte și de alta lângă tetrapodul de pe care citim fragmentul evanghelic cu transformarea apei în vin la nunta unde venise Domnul Iisus cu câțiva ucenici și cu mama Sa. Vinul se terminase. Nunta nu. Deși ,,ceasul Său” încă nu sosise, la solicitarea Mamei Sale, Iisus a poruncit ca cele 6 vase mari din piatră să fie umplute cu apă. La un semn, cu puterea Sa dumnezeiască, apa a devenit vin, și încă unul de cea mai bună calitate.

Vinul care în cumpărăm noi e produs industrial dar avem satisfacția că gustăm vin din Cana Galileii!

Ultimul popas al zilei întâi de pelerinaj, este Nazaret. Biserica ortodoxă adăpostește izvorul satului de odinioară, izvor de unde Maica Domnului lua. Este o apă minunat! Și acestă biserică amiuntește de Buna Vestire. Dar pe locul unde era casa Fecioarei Maria și unde se văd ruinele unei bazilici bizantine – semn al autenticității locului Bunei Vestiri – este o biserică catolică cu o arhitectură aparte. Este locul unde arhanghelul Gavriil a vestit Fecioarei Maria că a fost aleasă să nască pe Fiul lui Dumnezeu. Ea a aceptat spunând ,,iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” În apropiere se află și ruinele casei lui Iosif, în subsolul unei alte biserici catolice.

Ziua se încheie cu cazarea și cina în orașul Tiberias.