Pe aripi de gând prin Galileea de odinioară-Taborul

Călătoria pe aripi de gând ne duce în a doua zi a pelerinajului în Israel. Dimineața soarele răsare mai repede decât în România. Suntem pe țărmul Mării Galileii, la Tiberias. După micul dejun urcăm în autocar și pornim spre Muntele Tabor.

Pe un teren plat, muntele iese în evidență din orice direcție te apropii. Cu microbuze parcurgem un drum foarte șerpuit. Altitudinea Taborului nu e mare dar e un munte abrupt. Ajungem la mănăstirea din vârf, mănăstire ortodoxă de maici, unele românce, reînființată de părintele român Irinarh Roseti în secolul XIX. Pe Tabor a avut loc schimbarea la față a Domnului. Se apropiau patimile Domnului. El știa. Ucenicii nu. El mai știa că atunci când Îl vor vedea răstignit, se vor întrista. După intensă rugăciune, fața Domnului a început să strălucească. Hainele erau luminoase. Profeții Moise și Ilie, morți de secole, au venit lângă El și vorbeau despre ce se va întâmpla la Ierusalim. Mântuitorul le arăta discipolilor o parte din slava Lui cerească, la care renunțase când s-a întrupat. Revărsarea de har le producea așa stare de fericire încât Simon-Petru exclamase ,,bine este nouă să fim aici!”. Un nor luminous i-a acoperit și glas din nor a rostit ,,Acesta este Fiul Meu, cel iubit. De acesta să ascultați!”

Aici se află o icoană a Maici Domnului în fața căreia ne punem dorințe. De cele mai multe ori ni se împlinesc. Deci e o icoană făcătoare de minuni.

În fiecare an, în noaptea de 18-19 august (adică 6 august pe stil nou) în timpul Sfintei Liturghii a sărbătorii Schimbarea la față, un nor luminos apare deasupra acestui loc. E o minune, nu un fenomen meteorologic, care aduce mare bucurie celor prezenți.

Cu o astfel de bucurie coborâm și noi de pe Tabor lăsând în urma noastră doriri de bine pentru noi și cei dragi nouă.