PLOAIE CU LACRIMI

Se-aude cum plouă cu lacrimi,

Pe pământ e-un potop de tristețe

Și de-o vreme ni-s date doar patimi,

Oare viața unde ne este?

Pustiul cuprinde încet omenirea,

O teamă fatală pătrunde în oase,

Căci nu mai știm, demult, ce e iubirea –

Aceasta e boala ce ne-nchide în case.

E-o boală cumplită, înstrăinarea,

Vom fi curând o lume de-asceți

Și în zadar scruta-vom zarea,

Ce dor nebun ne va fi de poeți!…