PLOAIE CU LACRIMI
Se-aude cum plouă cu lacrimi,
Pe pământ e-un potop de tristețe
Și de-o vreme ni-s date doar patimi,
Oare viața unde ne este?
Pustiul cuprinde încet omenirea,
O teamă fatală pătrunde în oase,
Căci nu mai știm, demult, ce e iubirea –
Aceasta e boala ce ne-nchide în case.
E-o boală cumplită, înstrăinarea,
Vom fi curând o lume de-asceți
Și în zadar scruta-vom zarea,
Ce dor nebun ne va fi de poeți!…