Poarta oilor din Ierusalim
Am amintit succint câteva locuri importante de pe Muntele Măslinior.
La poalele dealului se află mormântul Maicii Domnului – rămas gol, integrat într-o biserică subterană. După toate distrugerile Ierusalimului, el era reconstruit peste ruine astfel încât nivelul aleilor a fost tot mai sus. Prin urmare și mormântul Maicii Domnului a rămas mai jos. În acest loc sfânt veghează tot a doua zi o măicuță româncă.
Urcând din valea lui Iosafat, colina opusă Muntelui Măslinilor, întâlnim biserica Sfântului Ștefan, construită pe locul martirizării primului creștin, omorât cu pietre pentru credința în Hristos. La mică distanță este una din cele opt intrări în incinta înconjurată cu ziduri masive, a Ierusalimului vechi. Zidurile care dăinuie până astăzi sunt din vremea sultanului Soliman Magnificul. Ele nu urmează întru totul conturul cetății din vremea Mântuitorului. Nici chiar pe cel comandat de sultan. Dar poarta la care vrem să ne referim are cam același amplasment.
Deci Poarta Oilor este o intrare în locul strâmt și întortocheat al vechiului Ierusalim. Se numea așa pentru că imediat după intrare, pe partea stângă, multe secole era Templul iudaic, în curtea căruia se aduceau spre jertfă, printre altele, multe oi. Astfel că poarta pe unde intrau evreii cu oi pentru jertfă, s-a numit Poarta Oilor. Prin aceast loc a intrat adeseori și Mântuitorul, venind dinspre Betania sau chiar din Galileea, mergând la Templu.
Dar, pentru că pe această poartă a fost dus la moarte Sfântul Arhidiacon Ștefan, ea se mai numea și Poarta Sfântului Ștefan.
Un sultan a poruncit ca la această intrare să fie sculptați în piatra niște lei care se pot vedea cu ușurință. De aceea se mai numește și Poarta leilor. Dar leul are o mare simbolistică la evrei așa că leul e mai mult decât un decor pe zidul de la poartă.
O minte iscoditoare poate face conexiunea între Ierusalim, animalul și moneda noastră națională.