POVESTE DE DRAGOSTE

Am citit cu ceva vreme în urmă o poveste SF intitulată „Chemarea nesfârşitului”.

Scrisă de Ion Mînzatu, fizician şi scriitor, povestea de dragoste dintre un om alcătuit din materie, ca şi noi, şi o femeie alcătuită din antimaterie, este fascinantă. Antimateria este opusul materiei, adică dacă noi suntem alcătuiți din protoni, neutroni şi electroni, antimateria este alcătuită din antiprotoni, antineutroni, antielectroni. Arată la fel ca şi materia, numai ca are sarcini opuse. Iar în momentul în care cele două s-ar întâlni, s-ar anihila reciproc.

Ei bine, povestea lui Mînzatu spune că omul şi femeia s-au întâlnit la granița dintre cele două Universuri, al nostru, din materie, şi celălalt, din antimaterie. El în nava lui, Ea în nava ei, stăteau la granița dintre cele două universuri şi discutau ore întregi pe imensele ecrane din cabinele lor. Încetul cu încetul, povestea de iubire se leagă, sentimentele se înfiripă, iar dorinţa de a fi împreună este din ce în ce mai puternică. Numai că legile fizicii sunt implacabile şi spun clar că la întâlnirea dintre materie şi antimaterie, cele două se anihilează. Nu mai ştiu amănunte, mi-amintesc doar că, în cele din urmă, cei doi îndrăgostiți din povestea asta imposibilă găsesc o modalitate de a sta câteva secunde unul alături de celălalt.
Poate că vom înțelege acum, când ne ferim unii de alții ca şi cum ne-am anihila reciproc, câtă nevoie avem unii de alții. Şi că doar împreună viața e întreagă şi frumoasă. Spune asta un singuratic… (Mitu Ion)