Povestea lui Nicușor

Povestea e binecunoscută. Morala ne interesează mai mult.

Demult, într-un mic sat era un copil, Nicușor, care păzea oile oamenilor. Când oile pășteau, Nicușor avea o misiune ușoară. Dacă vedea că vine lupul trebuia să cheme ajutoare. Ce și-a zis el într-o zi.

-,,Ia să văd, vine cineva dacă e nevoie?” și a răcnit din vârful dealului de la marginea satului, cât îl țineau puterile:

– Vine lupul! și spre mirarea lui, de pe ulițele satului alergau săteni spre deal ca să apere oile. Când au ajuns la Nicușor, nici urmă de lup. S-au dus fiecare la ale sale înțelegând că Nicușor a probat dacă se poate bizui pe ei.

La puțină vreme, Nicușor, pus pe șotii, a strigat iar ,,Vine lupul!”. Iar au alergat sătenii să apere oile și iar au văzut că au fost păcăliți. Lupul nu venise.

Eh! Atunci când a văzut Nicușor în depărtare că vin lupi spre turma de oi a început să strige: ,,vin lupii, vin lupii!” dar nimeni nu îl lua în seamă. Lupii au omorât și oile și pe Nicușor.

Am aflat că în multe țări mor mulți oameni deodată din cauza Covid-ului. Ni se spunea ,,vine Covid-ul!” Bolnavii au rămas fără spitale, ca să fie locuri pentru mulți infectați. Nu a fost așa în România. Virusul misterios nu a apărut fioros ca un lup, ci a rămas la fel de ascuns. Frigul sau căldura nu-l impresionează. Cercetătorii nu au o înțelegere unanimă a acțiunii virusului. Imunitatea oamenilor și intervenția divină sunt imprevizibile.

Dar dacă va apărea la orizont haita de covizi, la strigarea ,,vine Covid-ul!” suntem gata să ne apărăm pe noi și pe cei din jur? Să sperăm că nu vom afla niciodată răspunsul la această întrebare.

Frica de boală sau de moarte duce la depresie. Deci, fără frică de boală, dar și fără ignornață, ne pregătim de întâlnirea cu Covid-ul. Credința și disciplina ne sunt absolut necesare.

,,Credința-n zilele de-apoi

E singura tărie-n noi

Că multe-s tari, cum credem noi

Și mâine nu-s”