Prea mulți îmi lipsesc…

Prea mulți îmi lipsesc,
constat pe zi ce trece,
și soarele mai mult în dor,
se scaldă,
ca un blestem al răutății mele…
Nu știu dacă v-am făcut rău
sau bine,
poate v-am sufocat
cu iubirea mea,
poate v-am neglijat,
poate v-am deranjat,
poate v-am umbrit
…dorind să-mi păstrez verdele
multa vreme…
Cred că m-am cățărat
prea sus
și am trait în umbra voastră,
neștind cât rău va fac…
nebănuind că ajung să fiu
…o iederă pe steaua voastră
transparenta!

Ciurtin Tavi

N-am crezut niciodata ca ce am vizionat in vis, va fi permanent lege pentru mine... as fi isteric sa cred, ca, chiar eu pot sa-mi duc neputinta atat de mult sa cred ca eu... nu mai stiu sa glumesc, cu el, cu ea, cu tine, si in ultimul rand... cu mine... stii ce as vrea? ca eu nu stiu.... ma catar doar pe o dorinta, fumeganda-n mintea mea, asa, apucata de un ciucur ca un vis.... un vis legitim, nu unul....labartit din memoria somnului, ca... ultima discutie cu tine! hai, pa... ma duc sa-mi mustruluiesc, speranta de-a avea curajul sa revina la suprafata inaintea zorilor .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *