PRIBEGIE

Atât de mulți români plecați în pribegie

Se-ntorc mereu cu gândul la tine, Românie,

Căci spune-o vorbă veche, mai bună sau mai rea,

E pâinea țării mele şi nu-i alta ca ea!

Şi-ți plângi şi tu copiii rămaşi fără părinți,

Vânduți de-aceste iude pe treizeci de-arginți;

I-aş lua pe ticăloşi în lumea aia bună,

Să vadă cât de greu un euro se-adună!

I-aş ține să nu-şi vadă copiii ani şi luni,

Să afle că din viață s-au stins ai lor bătrâni.

Şi poate că atunci n-ar mai striga „plecați”!..

Că pâinea cea mai bună e totuşi în Carpați…

M.I.