PRIBEGIE
Atât de mulți români plecați în pribegie
Se-ntorc mereu cu gândul la tine, Românie,
Căci spune-o vorbă veche, mai bună sau mai rea,
E pâinea țării mele şi nu-i alta ca ea!
Şi-ți plângi şi tu copiii rămaşi fără părinți,
Vânduți de-aceste iude pe treizeci de-arginți;
I-aş lua pe ticăloşi în lumea aia bună,
Să vadă cât de greu un euro se-adună!
I-aş ține să nu-şi vadă copiii ani şi luni,
Să afle că din viață s-au stins ai lor bătrâni.
Şi poate că atunci n-ar mai striga „plecați”!..
Că pâinea cea mai bună e totuşi în Carpați…
M.I.