PSALMUL 118 (80 – 96)
81. Se topeste sufletul meu dupa mantuirea Ta; in cuvantul Tau am nadajduit.
82. Sfarsitu-s-au ochii mei dupa cuvantul Tau, zicand: „Cand ma vei mangaia?”
83. Ca m-am facut ca un foale la fum, dar indreptarile Tale nu le-am uitat.
84. Cate sunt zilele robului Tau? Cand vei judeca pe cei ce ma prigonesc?
85. Spusu-mi-au calcatorii de lege desertaciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne.
86. Toate poruncile Tale sunt adevar; pe nedrept m-au prigonit. Ajuta-ma!
87. Putin a fost de nu m-am sfarsit pe pamant, dar eu n-am parasit poruncile Tale.
88. Dupa mila Ta viaza-ma si voi pazi marturiile gurii mele.
89. In veac, Doamne, cuvantul Tau ramane in cer;
90. In neam si in neam adevarul Tau. Intemeiat-ai pamantul si ramane.
91. Dupa randuiala Ta ramane ziua, ca toate sunt slujitoare tie.
92. De n-ar fi fost legea Ta gandirea mea, atunci as fi pierit intru necazul meu.
93. In veac nu voi uita indreptarile Tale, ca intr-insele m-ai viat, Doamne.
94. Al Tau sunt eu, mantuieste-ma, ca indreptarile Tale am cautat.
95. Pe mine m-au asteptat pacatosii ca sa ma piarda. Marturiile Tale am priceput.
96. La tot lucrul desavarsit am vazut sfarsit, dar porunca Ta este fara de sfarsit.
