PSALMUL 30 (14 – 26)
14. Iar eu catre Tine am nadajduit, Doamne, zis-am: „Tu esti Dumnezeul meu!”
15. In mainile Tale, soarta mea, izbaveste-ma din mana vrajmasilor mei si de cei ce ma prigonesc.
16. Arata fata Ta peste robul Tau, mantuieste-ma cu mila Ta!
17. Doamne, sa nu fiu rusinat, ca Te-am chemat pe Tine; sa se rusineze necredinciosii si sa se coboare in iad.
18. Mute sa fie buzele cele viclene, care graiesc impotriva dreptului faradelege, cu mandrie si cu defaimare.
19. Cat este de mare multimea bunatatii Tale, Doamne, pe care ai gatit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai facut-o celor ce nadajduiesc in Tine, inaintea fiilor oamenilor!
20. Ascunde-i-vei pe dansii cu acoperamantul fetei Tale de tulburarea oamenilor.
21. Acoperi-i-vei pe ei in cortul Tau de impotrivirea limbilor.
22. Binecuvantat este Domnul, ca minunata a fost mila Sa, in cetate intarita.
23. Iar eu am zis intru uimirea mea: Lepadat sunt de la fata ochilor Tai.
24. Pentru aceasta ai auzit glasul rugaciunii mele cand am strigat catre Tine.
25. Iubiti pe Domnul toti cuviosii Lui ca adevarul cauta Domnul si rasplateste celor ce se mandresc, cu prisosinta.
26. Imbarbatati-va si sa se intareasca inima voastra, toii cei ce nadajduiti in Domnul.
