PSALMUL 9 (15 – 27)
15. Cazut-au neamurile in groapa pe care au facut-o; in cursa aceasta, pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul lor.
16. Se cunoaste Domnul cand face judecata! Intru faptele mainilor lui s-a prins pacatosul.
17. Sa se intoarca pacatosii in iad; toate neamurile care uita pe Dumnezeu.
18. Ca nu pana in sfarsit va fi uitat saracul, iar rabdarea saracilor in veac nu va pieri.
19. Scoala-Te, Doamne, sa nu se intareasca omul; sa fie judecate neamurile inaintea Ta!
20. Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca sa cunoasca neamurile ca oameni sunt.
21. Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz?
22. Cand se mandreste necredinciosul, se aprinde saracul; se prind in sfaturile pe care le gandesc.
23. Ca se lauda pacatosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strambatate, pe sine se binecuvinteaza.
24. Intaratat-a cel pacatos pe Domnul, dupa multimea maniei lui; nu-L va cauta; nu este Dumnezeu inaintea lui.
25. Spurcate sunt caile lui in toata vremea; lepadate sunt judecatile Tale de la fata lui, peste toti vrajmasii lui va stapani.
26. Ca a zis intru inima sa: Nu ma voi clinti din neam in neam, rau nu-mi va fi.
27. Gura lui e plina de blestem, de amaraciune si de viclesug; sub limba lui osteneala si durere.