Rândunică. -Privindu-ne în ochi

Plouase zile în șir și încă plouă… O vară atipică care dă bătăi de cap multora dintre noi.

Mi-am făcut curaj și am ieșit “să-mi vizitez lacul”. Voiam să văd dacă Prundărașii și Piciorongii mai sunt acolo, dacă sunt bine, dacă au ieșit puiuții; să văd ce mai face puiul de Vulpe și dacă puiuții de Pietrar sur au început să zboare…

Mi-am făcut curaj-zic, pentru că nu este ușor de intrat pe aceea vale… Accesul se face pe un drum de pământ care atunci când plouă devine aproape impracticabil. Am reușit să străbat valea și să ajung lângă lac datorită lui “Gimnilică” (mașinuța mea de nădejde)…

Puiutii de Pietrar sur au început să zboare; Presura  sură era la locul ei favorit în copac; puiuțul de Vulpiță nu am reușit să îl văd, deși l-am așteptat mai bine de o ora jumate; Prundărașii și Piciorongii erau încă pe ouă; puiutii de Mărăcinar negru zburau și ei veseli nepăsându-le de ploaie; iarba înaltă din vale ( care așa cum zicea cineva: “nu e iarbă, sunt plante medicinale” -și asta pentru că sunt o sumedenie de plante și floricele pe metrul pătrat în aceea iarbă, cum vezi din ce în ce mai rar… ) era plină de viață; Lăcarul mare își susținea concertul în aer liber; puii de Șorecar comun învățau să deprindă tainele zborului de la părinții lor; Vânturelul Roșu-pe care l-am așteptat să apară la cuibul lui de pe stâlpul de curent, nu era acasă…

Apa lacului era rece la suprafață dar puțin mai în adâncime era călduță ca apa de la robinet și am profitat de asta când ploaia a luat o pauză…

Am stat toată ziua pe vale, am umblat desculț prin iarbă și m-am încărcat cu energie cât cuprinde… 🙂

După-amiaza târziu străbătând cu greu valea, am pornit spre casă și ca și bonus pentru aceea zi minunată m-am întâlnit nas în nas cu o Rândunică. Nu știu voi, dar eu rar am văzut o Rândunică în fața mea care să nu stea pe o sârmă, în general de curent! 🙂

Ei, de dată asta Rândunica stătea pe o crenguță…Ne-am privit în ochi preț de câteva clipe (mă privea mirată, parcă întrebându-se “ce caută omul ăsta aici?, cum a reușit să ajungă oare aici pe valea noastră pe așa o vreme? ), după care și-a luat zborul alăturându-se stolului de rândunici care zburau în formație făcând exerciții acrobatice…

Mai jos aveți o poză cu Rândunica…

 

 

Foto: Cristian Hauptman  https://www.facebook.com/CristianHauptman

One thought on “Rândunică. -Privindu-ne în ochi

  • 28 iunie 2020 la 21:02
    Legătură permanentă

    De necrezut ce imagine ati surprins, cat de expresiva , se vad toate detaliile. Felicitari si bafta pe mai departe.

Comentariile sunt închise.