ROMÂNIA SNOABĂ

Suntem un popor de snobi! Tot ce vine din afară este bun, tot ce e autohton ne pute! Până și limba în care vorbim! Până mai ieri eram francofoni, acum suntem anglofoni… Am uitat demult că „Limba noastră-i o comoară/În adâncuri înfundată/Un șirag de piatră rară/Pe moșie revărsată”.

Astfel, am avut până mai ieri, în buricul capitalei, Hotel Bucharest! Se pare că i-a anunțat cineva că sună că dracu’ și i-au schimbat numele.

Avem însă în continuare frizerii unde scrie close şi open. Atât! Te aștepți să vezi și un cuvânt în limba în care ai crescut și în care gândești, dar n-ai nicio șansă! Snobul e snob până la capăt. Nu scrie decât în engleză, ce să mai scrie el și în limba asta pe care cam începe s-o uite? N-avem pic de mândrie ca popor! Ne umilim singuri…

Am uitat să pomenesc despre numele pe care le dau românii copiilor. Rar mai găsești un Ion, o Maria, un Gheorghe sau o Ioana. Am intrat însă și noi în lumea bună! Ce ziceți de numele astea: Francesco, Diego, Alice, Isabell, Michael…? Vai mama noastră!, cum zicea un elev de culoare, acum vreo 40 de ani, la liceul din Dragomirești Vale, care nu putea să rostească propoziția de. Dar el avea o scuză, venea dintr-o țară de departe, noi n-avem nici una… Doar prostia…