Saveta pandemista!
Luată de pe cerdac,
a ajuns la spital în pat;
cu dureri, dar fără leac,
de vorbea tot claxonat,
Insa, nu știa ce are,
n-avea poftă de mâncare,
și-o mânca pielea-n silicoane,
de-i curgeau lacrimi broboane.
-Doctore, mă ți ca să oftez?
eu aș vrea să mă tratez!
-aveti o boală contagioasă,
nu vă putem trata acasă,
-Vă mutăm, salon separat,
veți manca pizza și clătite,
-și mă fac bine imediat?
că mi-s zilele ciontite.
-Nu știm, de ce te mâncă,
nu știm nici de ce te doare,
ce stim, (cercetari se fac încă)
pe sub usă o să primești mâncare!
