Saveta pandemista!

Luată de pe cerdac,
a ajuns la spital în pat;
cu dureri, dar fără leac,
de vorbea tot claxonat,

Insa, nu știa ce are,
n-avea poftă de mâncare,
și-o mânca pielea-n silicoane,
de-i curgeau lacrimi broboane.

-Doctore, mă ți ca să oftez?
eu aș vrea să mă tratez!
-aveti o boală contagioasă,
nu vă putem trata acasă,

-Vă mutăm, salon separat,
veți manca pizza și clătite,
-și mă fac bine imediat?
că mi-s zilele ciontite.

-Nu știm, de ce te mâncă,
nu știm nici de ce te doare,
ce stim, (cercetari se fac încă)
pe sub usă o să primești mâncare!

Ciurtin Tavi

N-am crezut niciodata ca ce am vizionat in vis, va fi permanent lege pentru mine... as fi isteric sa cred, ca, chiar eu pot sa-mi duc neputinta atat de mult sa cred ca eu... nu mai stiu sa glumesc, cu el, cu ea, cu tine, si in ultimul rand... cu mine... stii ce as vrea? ca eu nu stiu.... ma catar doar pe o dorinta, fumeganda-n mintea mea, asa, apucata de un ciucur ca un vis.... un vis legitim, nu unul....labartit din memoria somnului, ca... ultima discutie cu tine! hai, pa... ma duc sa-mi mustruluiesc, speranta de-a avea curajul sa revina la suprafata inaintea zorilor .