Sfinții Ardeleni-trecut și prezent

La 21 octombrie al fiecărui an sunt comemorații Sfinții mărturisitori pentru ortodoxie. Câțiva sunt numiți, cunoscuți din documentele vremii: călugării Visarion și Sofronie, țăranul Nicolae Oprea, preoții Ioan și Moise. La începutul sec. XVIII în Transilvania, după cum se știe, a luat ființă Biserica Unită adică românii ortodocși se unesc cu Biserica Catolica, atrași de avantajele Diplomei Leopldine. Semnatarii actului au precizat ,,așa ne unim cu Biserica Romei cea Catolicească dacă sărbătorile și obiceiurile noastre rămân neschimbate. De se va schiumba ceva din ele nici aceste peceți să nu mai aibă nici o putere asupra noastră”. Dar unirea nu a fost primită peste tot cu brațele descise. Mai mult, autoritățile austriece au implementat cu forța unirea. Pe lângă mărturisitorii de mai sus, și alți ortodocși au căzut victime catolicizării forțate. Ex. În pădurea dintre Jidvei și Bălcaciu au fost împușcați preoții ortodocși din împrejurimi care refuzaseră să treacă la uniți. În Crăciunelu de Sus rămăsese un preot ortodox bătrân. O bunicuță din Feisa, Livia lui Onaca știa că bunica ei a fost dusă să fie botezată acolo, confirmând existența ultimului preot ortodox în zonă.

A se citi și romanul Plecarea vlașinilor de Ioana Postelicu-bazat pe amintiri din familie.

Persecutarea de atunci a ortodocșilor a fost înfăptuită de autoritățile austriece. Nu poate fi incriminată Biserica Unită de atunci, cu atât mai puțin cea de acum.

Ca o simetrie a istoriei, Biserica unită a fost desființată tot forțat, în 1948. De data aceasta de către statul comunist ateu. Nici în acest caz nu poate fi incriminată, așa cum au încercat unii, Biserica Ortodoxă, ea având la rândul ei mii de victime. Ex Arhimandritul ortodox Chesarie Georgescu era coleg de celulă cu cardinalul greco-catolic Alexandru Todea. Ortodocșii și greco-catoilicii din închisorile comuniste sunt, în egală măsură, vrednici de admirația noastră și a generațiilor viitoare.