Si crucea moare in picioare?
E tristă și cărarea și-i dur
urcușul ei,
prin slalom și pietroaie,
și vetre de noroi…
Și peștera de piatră
și surâsul verii
și tare strânge hamul
în arșița durerii
Doar spini în ceruri
lăcrimează
văpaie de calvar și dor
Povara, lemn și sfânt
rătăcitor
când iese din mormânt
Dar crucea moare in picioare
când lemnu-i se va plânge
înnebunind o lacrimă…
ce grabnic se prelinge.