Spital, biserică, moschee
În societatea românească contemporană unii oameni răutăcioși sau neștiutori au încercat să provoace o contradicție între spital și biserică. Adică construirea unor biserici produce lipsa unor spitale. Evident că o minte lucidă înțelege că existența unei biserici nu împiedică construirea sau funcționarea unui spital.
Pe vremea când construirea unei biserici era un act de pietate, cu mult înaintea catedralelor gotice din apusul Europei, în secolul VI a fost construită în Constantinopol, catedrala Sfânta Sofia. Era o bijuterie arhitecturală și un miracol ingineresc, ținând cont de materialele și tehnologia acelor vremuri. Când creștinii au tot insistat să se lupte între ei și în Răsărit și în Apus, otomanii au cucerit bucată cu bucată Imperiul Bizantin. Lovitura decisivă a venit în 1453 când Constantinopolul a căzut în mâna otomanilor, iar ca gest de umilință la adresa creștinilor, catedrala Sfânta Sofia a fost transformată în moschee. Otomanii au vrut să demonstreze că și ei pot să facă ce au făcut bizantinii așa că au construit peste drum de Sfânta Sofia o altă moschee, copie îmbunătățită a Sfintei Sofia, aceasta devenind practic inutilă.
După slăbirea Imperiului Otoman și transformarea lui într-un stat laic numit Turcia, Sfânta Sofia a fost declarată muzeu, în 1934. Astfel nici musulmanii nici creștinii nu se mai puteau simți ofensați în legătură cu Sf. Sofia. Au dăinuit peste veacuri însemne creștine originale dar și adăugiri musulmane.
Acum, în 2020 se intenționează întoarcerea în Evul Mediu și transformarea Sfintei Sofia din nou în moschee. Creștinătatea mai ripostează răzleț.
Dar ce s-ar întâmpla dacă o moschee ar fi transformată în biserică? Nici nu vrem să ne imaginăm. Deci, atenție creștini, la ce atitudine aveți fată de propriile biserici!