Strigăt mut

În bucuria revederii

Aș vrea să ies,

Dar lațul mă reține

Aș vrea să-ndrept,

Dar lațul mă reduce

La neputinț-amară.

Si oasele mă dor

De fierea fericirii…

Ca mine-s mulți

Sătui de-atât venin,

Pelin vărsat de cap

Pe coadă să o doară.

Si bucuria revederii

E tot mai consumată.

E vis, speranță,

Mult drag în depărtare.

Marcu M M 1998