TELEVIZIUNILE ŞI EXTRATEREŞTRII
Există televiziuni la care goana după rating şi după profit este atât de mare, încât adevărul pare să fie ultimul lucru care-i interesează pe simbriaşii de-acolo. Televizorul este astăzi principalul mijloc de informare a majorității covârşitoare a oamenilor, în contextul în care au mai rămas câteva ziare, iar de cărți ce să mai spunem, câți dintre noi am citit o carte în ultimul an?
Mijloacele astea, de socializare, nici nu le mai punem la socoteală, aici se minte cel mai mult….
Pe fondul acesta de neştiință, ca să folosesc un eufemism, ai ocazia să vezi tot felul de tâmpenii prezentate cu mutre serioase de oameni despre care afli că sunt jurnalişti, scriitori, chiar oameni de ştiință (aşa zic ei), care vorbesc despre lucruri şi fenomene pe care un om cât de cât instruit n-are cum să le creadă, pentru că sfidează bunul simț elementar.
Astfel, există un post tv, intitulat pompos History, care prezintă zilnic imagini cu presupuse nave extraterestre care au bântuit şi bântuie încă cerul pământean, mai abitir ca avioanele comerciale.
O introducere cam lungă pentru a vă povesti ceea ce urmează, care are bineînțeles legătură cu cele spuse mai sus. Eram într-un compartiment de tren, venind de la Herculane. În Severin s-a urcat un domn, puțin mai în vârstă decât mine. Am nimerit chiar vizavi de el şi, din vorbă-n vorbă, am ajuns şi la OZN-uri.
Mi-am dat seama că omul ținea televizorul mult timp pe postul de care vorbeam mai sus, pentru că era foarte convins de adevărul prezentat de aceştia.
Am încercat să-i explic că dacă pământul ar fi într-adevăr bântuit de nave extraterestre, ar fi extraordinar, ar fi poate cel mai mare eveniment din istoria trecută, prezentă şi viitoare a omenirii şi ar fi pur şi simplu imposibil să ții ascuns un asemenea secret, mai ales acum, când lumea a devenit un sat mai mic.
Însă, omul o ținea tare pe-a lui şi mi-a mai spus apoi că a fost şi ditamai şeful, cândva. Am apreciat, dar n-avea nicio legătură cu subiectul. Poate că faptul că a fost mare şef, ar fi trebuit să-i ofere oarece credibilitate în plus.
În sfârşit, am aflat apoi, schimbând subiectul, că domnul al cărui nume nu l-am reținut, mergea la spital. M-a încercat o părere de rău când am aflat unde merge şi de ce suferea. Dar omul era incorigibil! După ce m-a făcut să-mi pară rău de malițiozitatea mea, îmi spune hodoronc-tronc că medicul la care merge sau mai degrabă vraciul, l-a tratat cu nu ştiu ce mişcări ciudate din mâini. M-a pufnit râsul, iar el m-a acuzat de necredință. Nu era prea departe de adevăr, chiar dacă inconştient. Ca să nu rămân dator, i-am spus şi eu că se uită prea mult la postul ăla tv.
Ne-am despărțit prieteni, mai ales ca ne-a unit ura împotriva celor de la CFR, pentru că povestea asta s-a întâmplat exact când au căzut pomii ăia în Bucureşti şi din cauza furtunii am stat două ore la marginea oraşului.
M-am bucurat că n-a apărut nici un OZN, altfel mă făceam naibii de râs în fața omului iubitor de extratereştri…